Codul fiscal după Legea 187 din 2015. Analiza punctuală emisă de ANAF

Începând cu data de 10 iulie 2015, Legea nr.187 din 2015 aduce următoarele modificări prevederilor generale din CODUL FISCAL:

Modificarea definiţiei unor termeni din Codul fiscal

Eliminarea criteriilor privind reconsiderarea unei activităţi ca fiind dependentă

Noile reglementări aduse prin Legea nr.187/2015 menţin definiţia dată activităţii dependente, ca fiind orice activitate desfăşurată de o persoană fizică într-o relaţie de angajare, dar abrogă prevederile art. 7 alin. 1) pct. 2.1 şi 2.2 din vechile reglementări referitoare la reconsiderarea unei activităţi ca fiind dependentă.

În vechile reglementări se stabileau anumite criterii în baza cărora o activitate putea fi reconsiderată ca dependentă, caz în care se recalculau şi virau impozitul pe venit şi contribuţiile sociale obligatorii, fiind datorate solidar de către plătitorul şi beneficiarul de venit. În acest caz se aplicau regulile de determinare a impozitului pentru veniturile din salarii realizate în afara funcţiei de bază.

Redefinirea activităţii independente (Art. 7 alin. (1) pct. 4 Cod fiscal (modificat prin Legea nr. 187/2015) )

Dacă în vechile reglementări se definea activitatea independentă ca fiind orice activitate desfăşurată cu regularitate de către o persoană fizică, alta decât o activitate dependentă, Legea nr.185/2015 stabileşte anumite criterii în baza cărora se stabileşte caracterul independent al unei activităţi.

Astfel, se defineşte activitatea independentă – ca fiind orice activitate desfăşurată de către o persoană fizică în scopul obţinerii de venituri, care îndeplineşte cel puţin 4 dintre următoarele criterii:

persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de lucru;
persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi;
riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară activitatea;
activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară;
activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii;
persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective;
persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile legii.

Modificarea unor reguli speciale de aplicare a Codului fiscal

La art.11 alin.1) din vechile reglementări se prevedea faptul că la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe, autorităţile fiscale puteau să nu ia în considerare o tranzacţie care nu avea un scop economic sau puteau reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei. În cazul în care tranzacţiile sau o serie de tranzacţii erau calificate ca fiind artificiale, ele nu erau considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convenţiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacţii artificiale se înţelegeau tranzacţiile sau seriile de tranzacţii care nu aveau un conţinut economic şi care nu puteau fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar fi putut fi acordate.

Noile reglementări prevăd că, la stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau unei contribuţii sociale obligatorii, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacţii/activităţi pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei/activităţii.

Organul fiscal este obligat să motiveze în fapt decizia de impunere emisă ca urmare a neluării în considerare a unei tranzacţii sau, după caz, ca urmare a reîncadrării formei unei tranzacţii, prin indicarea elementelor relevante în legătură cu scopul şi conţinutul tranzacţiei ce face obiectul neluării în considerare/reîncadrării, precum şi a tuturor mijloacelor de probă avute în vedere pentru aceasta.

Totodată, se precizează că procedura de aplicare a prevederilor anterioare se stabileşte prin ordin al preşedintelui ANAF.

Sursa: Finanţe Neamţ

Sursa foto: pixabay