Vin băieţii care scriu fişele albastre!

     Începând cu anul 2006, a fost publicată Legea 319-Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, împreună cu normele  acesteia de aplicare publicate în HG 1425/2006. În acel an, percepţia mediului de afaceri era încă umbrită de mentalitatea că responsabilul de protecţia muncii era un băiat angajat “part time” care “venea din când în când, lăsa o factură şi completa nişte cărticele albastre”. Cu trecerea timpului, am avut parte de evoluţie şi surprize plăcute.
Începând cu anul 2007, Universitatea Politehnică Bucureşti, prin intermediul facultăţii de Mecanică, deschidea drumul primului curs postuniversitar în domeniul protecţiei muncii şi anume cursul de Evaluator de risc şi Auditor al sistemului de muncă privind securitatea şi siguranţa profesională. Lucrurile nu s-au oprit aici şi în anul 2011, aceeaşi Universitate Politehnică Bucureşti introduce în programa de admitere grupe de ingineri la zi, în calificarea de Inginer de Siguranţă Industrială. Era momentul în care cea mai cunoscută universitate din România oferea o importanţă aparte calificării tinerilor în meseria de Inginer de Siguranţă Industrială.
În anul 2015, prima generaţie de ingineri tineri finalizează cursurile la zi de specialitate şi se lansează în piaţa din România, cu dorinţa de a face locurile de muncă mai sigure. Dacă legea s-a schimbat, dacă mentalitatea sistemului de învăţământ s-a schimbat, dacă atitudinea tinerilor s-a schimbat, cu siguranţă că mai rămâne să se schimbe percepţia şi atitudinea mediului economic. Într-un mediu economic în care construcţiile de orice fel, industria şi agricultura dau semne că se reîndreptă spre drumul cel bun, siguranţa la locul de muncă devine un subiect sensibil şi nu unul de neglijat. Dacă, cu ani în urmă, protecţia muncii însemna “să scrii un număr de fişe albastre sau roşii” astăzi activitatea de protecţia muncii înseamnă un set de procese pentru care sunt necesare studii superioare tehnice de lungă durată şi studii postuniversitare în domeniul protecţiei muncii.

     Lista minimă de lucrări de protecţia muncii pe care o societate din orice domeniu de activitate trebuie să o deţină şi să o respecte, conform prevederilor legale, conţine:
a) Evaluarea factorilor de risc profesional (pentru prevenirea accidentelor şi a bolilor profesionale);
b) Planul de prevenire şi protecţie (anual – lista de măsuri spre implementare);
c) Intrucţiuni proprii de siguranţă la locul de muncă pentru fiecare proces desfăşurat;
d) Fişe de risc  necesare medicului de medicină a muncii pentru a putea stabili lista analizelor medicale care trebuie făcute anual, în raport cu funcţia şi activitatea profesională);
e) Tematici de instructaj (conţinutul instructajelor de protecţia muncii);
f) Planul anual de instruire;
g) Fişa individuală de instruire a lucrătorilor.

Observăm că pentru a avea”ce să scriem în fişa individuală de instruire” este, în primul rând, nevoie să parcurgem o serie de activităţi de analiză şi evaluare în baza cărora riscul de accident sau boală profesională să fie identificat şi diminuat prin măsuri de specialitate. Se spune că prevenţia este mai ieftină decât urmările oricărui accident de muncă. Sunt de părere că orice companie poate solicita un audit din partea specialiştilor pentru a înţelege dacă respectă prevederile legale, care este nivelul de conformitate în raport cu legislaţia şi care sunt riscurile reale la care se supun lucrătorii zilnic sau chiar compania la rândul ei. Cred că implicarea tinerilor ingineri în activităţi de protecţia muncii trebuie salutată, sprijinită şi recunoscută. Este momentul în care mediul de afaceri din România trebuie să demonstreze că a atins maturitatea necesară şi înţelege că banii se produc cu oameni şi datorită oamenilor iar oamenii trebuie să se simtă în siguranţă pentru a fi productivi. Orice accident are costuri pe care o companie le cunoaşte numai în situaţia faptului împlinit. Dintre toate, cea mai ieftină soluţie este prevenţia!

Sursa foto: www.rentals.com